Despre film

Din tată-n fiu

Dragostea lui VICTOR, un rocker la 45 de ani, pentru fiul sau FLORIN depaseste limitele a ceea ce e social si moral acceptat.

Viata de zi cu zi a tatalui orbiteaza in jurul fiului sau, dependent de droguri. Disperat si gata de a depasi orice obstacol pentru a-i asigura fericirea, Victor ajunge sa fure si sa se umileasca. Pe langa legatura de sange, ceea ce ii uneste si mai mult pe cei doi e muzica. Muzica rock.

Conceptie regizorală

Filmul explorează relația profund umană dintre un tată şi fiul lui, despre limita la care poate ajunge o astfel de relație.

Viața tatălui oscilează zi de zi in jurul fiului său dependent de droguri. Urmărit îndeaproape ca printr-un fel de lupă, acest personaj poate să devină un fel de portret universal al părintelui gata să facă orice pentru copilul său.

Tatăl ajunge în situația disperată de a fi nevoit să fure şi să se umiliească pentru a face rost de banii necesari procurării de droguri pentru fiul său. Această situație paradoxală, întâlnită în lumea dependenților de droguri, vorbeşte despre disperarea părinților care încearcă să controleze într-un mod extrem accesul copilului dependent la droguri.

De obicei lumea drogaților este prezentată în filme ca fiind o lume fascinantă, o lume în care totul e posibil, o lume plină de adrenalină în care cei care se droghează sunt ‘cool’. Am încercat să observ lumea dependenților de droguri altfel, prin ochii celor care sunt lânga ei, a celor care au grijă de ei. Cred că drama familiilor şi a prietenilor din jurul celor dependenți e la fel de puternică  ca ceea a dependenților.

Spre deosebire de MORGEN unde geografia locului de desfasurare a acțiunii era foarte importantă în ROCKER atenția este acordată aproape exclusiv personajului care pare pierdut într-o geografie “personală”, intimă, într-un oraş de provincie de abia vizibil. Filmul încearcă să ia pulsul acestui personaj prins într-un fel de cerc vicios, fara să tragă concluzii sau să moralizeze.

O altă dimensiune, adusă în discuție în film, e viața trupelor rock de pretutindeni  care se luptă să iasă din anonimat. Trupa din film, IGUANELE, condusă de Florin, pregateşte un viitor concert într-un club din Bucureşti. Tatăl e implicat îndeaproape de pregătirile şi repetițiile trupei, împlinidu-şi oarecum visul de a cânta şi el alături de o trupă rock. Muzica rock uneşte toate dimensiunile filmului care nu vrea să se constitue într-o structură narativă ci mai degrabă într-una observațională, contemplativă.